Cora

Inima îmi bate cu putere în timp ce o urmez pe mama mea în încăperea de dincolo, în vreme ce Roger închide ușa în urma noastră. Mama traversează camera cu ușurință – părând aproape să plutească. Și apoi clipesc surprinsă, dându-mi seama că... probabil chiar plutește. Vreau să spun, e aici – e corporală – dar totul e doar o iluzie, nu-i așa? Nu are nevoie să pășească pe propriile picioare dacă