Roger

Probabil trece mai puțin timp decât pare. Pentru că par a fi ore întregi în care suntem pârjoliți de foc, de vrăjile pe care Preotul le aruncă în noi.

Și nu e doar foc – mai întâi sunt flăcări, și apoi vrăji tăioase care ne crestează, și apoi vânt – și gheață – și ceva ce pare ca un acid în aer, care ne pătrunde în plămâni și ne face să tușim uscat –

Dar încet, încet, se consumă.

Iar oamen