Ella

"A trecut prea mult timp," murmur eu, frământându-mi degetele, cu ochii ațintiți pe ușa grea de fier a buncărului. Țin o mână pe coșulețul lui Rafe, în timp ce el doarme liniștit lângă cele două scaune inconfortabile pe care Cora și cu mine le-am târât pe hol, dorind să fim cât mai aproape de intrare, astfel încât să primim veștile de îndată ce sosesc.

"Ella," șuieră Cora printre dinți. "Tr