Ella

„NU!” țip, dar cuvântul se transformă instantaneu într-un răcnet pe măsură ce mă transform în lupoaică, oasele și corpul meu schimbându-se într-o clipită. Doare – mai puțin decât prima dată, desigur – dar abia observ, pentru că mă scutur din mâinile temnicerului meu și traversez jumătate de cameră dintr-o mișcare, sărind la bărbatul care îl ține pe Rafe, cu fălcile larg deschise. El se îngăl