Ella

„Iar eu plec imediat,” adaugă Roger, făcându-ne pe toți să râdem. „Serios,” spune el, „sunt inutil până când puștiul e destul de mare ca să arunce o minge. Atunci va fi totul pe mâna Unchiului Roger.”

Îi zâmbesc, mulțumită, și îl iau de mână ca să o strâng, dându-i de înțeles cât de bucuroasă sunt că a venit. Ochii i se îmblânzesc când mă privește și știu că simte la fel.

„În regulă,” zic e