Ella

Isabel se uită lung după mine, cu gura căscată de șoc, nemișcată de pe pat. Nu mă opresc să mă îmbrac corespunzător sau măcar să mă încalț, ci sprintez spre ușă și îmi lipesc urechea de lemn. După o clipă, Isabel își revine și vine să stea lângă mine. „Ce faci?” șoptește ea, cu ochii ei frumoși măriți.

O trag înapoi de la ușă, ducând un deget la buze. Senzația prezenței perechii mele crește