Evelyn

După ce am avut de-a face cu toate porcăriile de la spital și cu rahaturile familiei, simțeam pur și simplu nevoia să scap și să mă relaxez. Când am intrat în Memory Diner și am auzit clopoțelul acela mic, am simțit în sfârșit că pot respira ușurată.

Lydia a ridicat privirea de dincolo de tejghea, iar fața ei brăzdată de vreme s-a luminat într-un zâmbet cald când m-a zărit. La optzeci și șa