Julian avea o limbă ascuțită.

Sydney a dat din cap, și-a luat telefonul de pe pat și a înghețat când a văzut ecranul. Șapte ore.

I-a luat un moment să-și amintească promisiunea pe care o murmurase înainte să adoarmă. Dregându-și vocea, a bâlbâit: „C-cred că am căzut lată. Dă-mi un minut.”

A închis, s-a pregătit într-un timp record și s-a schimbat de haine.

Când a deschis ușa, Julian era rezemat de