PUNCTUL DE VEDERE AL ALINEI.

Ochii mi-au clipit deschizându-se în dimineața următoare, la sunetul păsărilor care ciripeau afară, la fereastra dormitorului.

M-am întors pe cealaltă parte a patului, doar pentru a descoperi că spațiul de acolo era gol.

Lucian nu era acolo.

Cearșafurile erau încă calde, deci știam că nu trecuse mult de când plecase.

"Asta explică de ce nu am avut coșmaruri," am mormăi