PERSPECTIVA ALINEI.

Zâmbetul mi-a dispărut de pe față. Picioarele mi s-au făcut jeleu, cedând sub mine, și am căzut pe fund, pe podea, holbându-mă la el cu ochi mari și îngroziți.

— Eu... eu... nu puteam formula cuvinte.

— Presupun că aveam dreptate, a spus el sec, ridicându-se.

— Nu, Lucian, stai! M-am ridicat în grabă pe picioare, apucându-i mâna înainte să poată atinge clanța ușii.

Aproape că m