Ophelia se uită la el cu o privire goală, luată complet prin surprindere din nou de aceeași întrebare și de schimbarea lor bruscă de poziție. Faptul că el zăbovea deasupra ei era mult prea intimidant. Și de ce trebuia el să fie mereu pe jumătate gol? Încercă să ignore asta, să-și amintească întrebarea lui.

— Nu încerc să fug...

— Nu încerci să pleci chiar acum?

— Nu ar trebui să fiu aici! Acesta e