Avea o prestanță plină de atâta încredere și eleganță, încât am știut că nu avea ce căuta dormind prin păduri.

Buzele ei cărnoase și rozalii s-au întredeschis de câteva ori ca și cum ar fi vrut să vorbească, dar de fiecare dată mi-am îngustat ochii, m-am întors la masa mea, iar ea și le strângea cu un zâmbet mic.

Era o ființă mică și hotărâtă. Trebuia să-i recunosc asta. Dar și eu eram la fel.