Nu era nevoie să iau farfurii. Mă îndoiam că mâncarea avea să dureze suficient de mult între noi încât să avem nevoie de ele.

Insula mare de bucătărie era rece, trimițându-mi un fior pe șira spinării când m-am lăsat să alunec pe suprafața dură. Ochii îmi tot fugeau în jos, spre tava cu negrese, în timp ce așteptam, dar am rezistat tentației de a da iama în ele fără ei. El spusese că vor fi aici.