Totul este întunecat, singura mea companie fiind marea și sunetele gâtuite care scapă din mine. Îmi apăs o mână pe burtă în mod protector când se aud pași grăbiți apropiindu-se. Pentru o clipă mă aștept la ce e mai rău, până când un miros familiar căruia i-am dus dorul îmi pătrunde în nări.

„Elara! Spune-mi cine te-a rănit!” Niște mâini mi se așează pe umeri și mă scutură. „Privește-mă, la naiba!