Poate că nu sunt în stare să-i zdrobesc cu pumnii, dar pot deschide pământul și-l pot lăsa să-i înghită unul câte unul.

— Unde ești?

— Mă ascund într-un grajd.

Să-i aud vocea este o ușurare imediată. Îmi vine să râd de cât de vulnerabil m-a făcut.

— E cineva cu tine?

— Nu.

Mă asigur că suntem suficient de departe de petrecere încât ceea ce urmează să fac să n-o pună în pericol.

Mă opresc brusc, de