„A fost lăsată pe pragul nostru”, se îneacă mama într-un nou sughiț. „Am crezut că a fost o greșeală — ne așteptam ca vreo mamă să vină în căutarea bebelușului ei pierdut, dar n-a venit nimeni. Câteva luni mai târziu am aflat că eram însărcinată...”

Își acoperă gura, cu o panică pură sculptată pe trăsături.

„Îmi pare rău. Îmi pare atât de rău, fiica mea. Nu știam ce să facem. Ne era atât de teamă