Înainte să pot răspunde, mi-a dat deja drumul și dispare în trăsură, care nu seamănă deloc cu căruța veche și șubredă cu care sosiseră în prima zi.

Arunc o scurtă privire spre vampir și îmi plec ușor capul, sperând că va înțelege micul gest.

Ochii lui se îngustează puțin în timp ce își ține buzele strânse într-o linie fină și încuviințează din cap.

Aud bătaia în acoperișul trăsurii dând ordinul de