Evanora mi-a aruncat o privire înțelegătoare, de parcă ar fi putut simți toată rușinea din mine și i-ar fi fost milă pentru asta.

Noaptea s-a lăsat peste noi și, pe măsură ce ne adânceam în Pădurea Întortocheată, aerul devenea din ce în ce mai greu, ca siropul. La un moment dat, Drystan a încercat să glumească cu mine, înghiontindu-mă în umăr, și când m-am întors să-l privesc, i-am văzut un zâmbet