Tăcerea e atât de densă încât pare să fi căpătat o formă corporală și s-a așezat între noi ca o a treia persoană. Nu mai suntem doar doi oameni — sau o persoană și un vampir — în interiorul trăsurii. Acum tăcerea este o prezență, întinzându-și ghearele spre gâtul meu, strângând până când fiecare respirație e mai grea decât precedenta. Degetele mi se răsucesc întruna în poală, înnodându-se din nou