Îmi reprim dorința de a-mi da ochii peste cap și merg spre scaunul pe care mi-l indică cu mâna. Este la capătul opus al mesei față de locul unde stau ei, o ușurare pentru mine. Fata din poala lui se uită tăios la mine cu ochii îngustați ca niște fante, iar absența zâmbetului ei de cochetărie mă avertizează deja că, probabil, nu vom fi prietene.

Un servitor îmi trage scaunul, iar un altul descoperă