RHEA CEA ÎNTUNECATĂ

Orele se târăsc și trebuie să mă distrag cumva de la a mă gândi prea mult. Seara se transformă în noapte, și încă niciun semn de Aron. Mă plimb prin casă ca o nebună, uitându-mă pe ferestre, încercând să aud dacă e vreun zgomot de motor sau pașii cuiva.

Cina vine și trece.

Marcella și cu mine mâncăm, mai mult ea, dar insistă să i mă alătur. Mă menține prinsă în conversație, vor