RHEA

Mă trezesc înecându-mă cu propriile respirații.

Plămânii îmi ard de parcă m-aș fi înecat și apoi aș fi revenit la viață. Totul are nevoie de o clipă pentru a se contura, o clipă mult prea lungă. Aerul este dens, greu, și simt de parcă aș respira prin apă.

Corpul îmi este țeapăn. Spatele meu... oh, spatele meu. Amintirea lamei lui Cade spintecându-mă îmi fulgeră prin minte și tresar, ducând mâ