ARON

E prea târziu...

O simt în oase înainte chiar ca gândul să se prindă contur. Mă lovește ca un nenorocit de camion și e atât de absolut încât sunt sigur că, dacă nu m-aș afla între acești pereți, aș sfâșia deja teritoriile haitelor din sud.

O secundă respir. Și în următoarea—ea nu mai e. Nimic. Nu simt nimic altceva decât absența ei. Ca și cum s-ar fi evaporat pur și simplu în neant. Sunt împi