El o privea fix, cu șocul întipărit pe chip. — Sutton... Warner?

— Da.

Luca a ocolit biroul încet, de parcă se temea că avea să dispară sau să o ia la goană ca un animal sălbatic. Privirea i-a coborât spre stomacul ei, a zăbovit acolo, apoi a urcat înapoi la fața ei. Ușurarea de pe chipul lui era ușor de observat...

— L-ai păstrat, a spus el, cu vocea îngroșată de emoție. Copilul. Nu l-ai...

— Să