Blair era atât de recunoscătoare că ajunsese acasă. Pur și simplu nu înțelegea ce demon îl posedase pe șeful ei în timpul recentei lor călătorii de afaceri. Îi muncise pe toți la sânge. Ajunseseră acasă cu o zi mai devreme decât fusese planificat, dar era bucuroasă că scăpase de el.

Se așteptase să se întoarcă la birou împreună cu el. Spre surprinderea ei, el i-a dat liber pentru restul după-amiezii. Poate că decisese că amândoi aveau nevoie de o pauză. Ea nu avea nimic împotrivă.

În ultimul timp, se purtase ca un adevărat ticălos. Irascibil și exigent. Când o lăsase în fața ușii casei, aproape că i-a arătat degetul mijlociu. A ezitat, nesigură dacă el avea să observe gestul în oglinda retrovizoare.

Roman avea abilitatea asta stranie de a simți totul. Era aproape ca și cum ar fi avut ochi la spate. Ai fi crezut că, fiind atât de superb, ar fi fost ceva mai ușor să lucrezi cu el. Dar nu. Dimpotrivă, asta îl făcea și mai nesimțit. Era al naibii de atrăgător și știa asta. Mai toată lumea îi cădea mereu la picioare, încercând să-i facă pe plac.

Ea nu știa ce se întâmplă. Roman păruse mult mai irascibil în ultimele luni. O scosese mereu din sărite. Din cei doi ani de când lucra pentru el, ultimele două luni fuseseră cele mai grele. Dacă nu ar fi plătit-o atât de bine sau dacă nu ar fi avut o nevoie atât de disperată de jobul ăsta, poate că l-ar fi trimis la origini.

Blair a clătinat din cap. Nu era adevărat. În ciuda atitudinii sale uneori de rahat, Roman chiar avea grijă de angajații lui. Beneficiile de la Kingston's erau grozave. Oamenii tolerau mai multe pentru avantajele potrivite.

Compania oferea asigurări medicale și stomatologice excelente. Exista, de asemenea, o creșă în interiorul clădirii, iar compania reducea astfel necesitatea concediilor de maternitate luate de angajate. Era un câștig de ambele părți pentru Kingston.

Blair și-a luat bagajul și s-a îndreptat spre ușa de la intrare a casei pe care o împărțea cu logodnicul ei, Dan, și cu verișoara ei, Laura.

Și-a verificat ceasul când a ajuns la ușa din față. Dan nu avea să ajungă acasă timp de câteva ore. Plănuia să-l surprindă cu o cină romantică.

Laura dădea rareori pe acasă noaptea, fiind mereu plecată la petreceri. Verișoara ei era fotomodel... nu un supermodel, dar totuși superbă. Și știa cum să profite la maximum de asta. Blair, pe de altă parte, nu era interesată de haine sau de machiaj. Era mai degrabă pasionată de cărți.

Se mutaseră amândouă în oraș din motive diferite. Laura pentru a-și urma cariera de fotomodel, iar pentru Blair fusese șansa de a lucra pentru o companie grozavă precum Kingston Industries. Lucrând, în mod normal, chiar sub conducerea marelui om în persoană, Roman Kingston. Compania era implicată în atât de multe direcții, încât Blair nu se plictisea niciodată. Chiar și atunci când Roman era la apogeul exigenței sale. Își iubea slujba.

Căutându-și cheile, a jonglat cu servieta, poșeta și valiza. Odată ce cheia a intrat în broască, s-a răsucit cu ușurință. Blair a împins ușa. Pășind înăuntru, și-a lăsat poșeta și valiza la baza scărilor, înainte de a se îndrepta spre sufragerie, unde ținea un birou. Și-a așezat servieta pe el.

Blair s-a întors pentru a se duce în bucătărie, chibzuind ce să pregătească pentru cină. Pe când trecea pe lângă capătul de jos al scărilor, un zgomot brusc de la etaj a făcut-o să se oprească în loc. Mai era cineva în casă? Se întorsese oare acasă peste un intrus? Cuprinsă de panică, Blair a făcut un pas înapoi spre ușa de la intrare, gata să o ia la fugă.

Totuși, în acel moment, a realizat ceva. Laura. Spre deosebire de Blair și Dan, Laura nu avea un program de lucru obișnuit. Adesea dormea până târziu și stătea pe afară până la primele ore ale dimineții. Nu era prima dată când Blair o găsise prăbușită pe treptele de la intrare când pleca la muncă dimineața. Blair nu era sigură dacă ar trebui să o strige acum. Dar dacă nu era verișoara ei?

Ochii i-au scrutat încăperea în căutarea a ceva cu care să se poată apăra... pentru orice eventualitate. Privirea i s-a oprit pe bâta de baseball a regretatului ei tată, pe care o ținea mereu lângă ușa de la intrare când era singură acasă noaptea. O făcea să se simtă mai în siguranță.

A înșfăcat bâta, cântărind-o în mână pentru o clipă. Înainte de a pune piciorul pe trepte, a ezitat, întrebându-se dacă vreuna dintre ele scârțâia. Nu-și putea aminti. Trăgând adânc aer în piept pentru a-și potoli inima care îi bătea cu putere, Blair a urcat scările încet, treaptă cu treaptă.

Când a ajuns pe palier, s-a oprit, ciulindu-și urechile ca să asculte.

— Te rog să fii Laura. Te rog să fii Laura și nu vreun bărbat mascat care așteaptă să sară pe mine, a murmurat ea printre dinți.

Holul se întindea în față, cu patru uși. Trei duceau spre dormitoare, iar una se deschidea spre baia comună. Singura ușă întredeschisă era cea de la dormitorul ei și al lui Dan. Celelalte erau închise. Dar ca să ajungă la dormitorul ei, trebuia să treacă pe lângă celelalte uși.

Atunci l-a auzit, sunetul inconfundabil al unui chicotit de-al Laurei, urmat de un geamăt bărbătesc, profund. Ușurarea i-a inundat pieptul. Nu era niciun spărgător. Laura adusese pe cineva acasă.

Tocmai când Blair era pe punctul de a se întoarce și de a pleca, a auzit vocea bărbatului cu care era Laura.

— Doamne, da, a gemut vocea.

Blair a înghețat, cu inima bătându-i nebunește. Nu. Nu se putea.

— Laura, ești al naibii de fierbinte, s-a auzit vocea lui Dan din dormitorul lor.

A făcut ochii mari. Dan. În patul lor. Cu Laura. Lui Blair i s-a întors stomacul pe dos.

Așa ceva nu se putea întâmpla. A înaintat în liniște pe hol până s-a oprit în fața ușii dormitorului, rugându-se ca totul să fie doar o neînțelegere teribilă.

Cu o mână tremurândă, a împins ușa deschizând-o.

Priveliștea care a întâmpinat-o a fost ca un pumn în stomac. S-a clătinat pe spate, mintea ei fiind incapabilă să proceseze ceea ce vedea.

Acolo, în mijlocul patului, era Dan, întins pe spate, cu Laura călare pe el, complet goală. Se mișca în sus și-n jos pe el, cu mâinile încleștate în părul de pe pieptul lui. Din acest unghi, Blair putea vedea cum pula lui Dan intra și ieșea din Laura. Avea senzația că urmărește o scenă dintr-un film porno.

Mâinile lui Dan strângeau talia și fundul Laurei, ghidându-i mișcările.

— Oh, da, fute-mă mai tare, a gemut Laura.

Blair a dus o mână la gură pentru a se opri din a țipa. Nu, nu, nu, nu.

Strânsoarea lui Dan pe fundul Laurei s-a înăsprit, depărtându-i și mai mult fesele.

Blair nu o mai văzuse pe Laura goală până atunci, nu că ar mai fi contat, din moment ce în acea clipă îl călărea pe logodnicul ei.

Cum a putut face așa ceva? Amândouă îl văzuseră pe tatăl Laurei, Peter, înșelând-o în repetate rânduri pe mama Laurei, creând o atmosferă toxică în familie. Blair locuise cu ei după ce își pierduse părinții într-un accident de avion cu zece ani în urmă. Crezuse că, dacă cineva avea să înțeleagă vreodată pustiirea unei trădări, aceea ar fi fost Laura.

Ăsta trebuia să fie un coșmar. Blair s-a ciupit cu putere, iar usturimea s-a simțit imediat. Nu era un coșmar.

Dan o urâse dintotdeauna pe Laura. O numise curvă. Își bătuse joc de ținutele ei. Spusese că e superficială, incapabilă de o conversație reală.

Fusese totul o minciună? Fusese gelos pe bărbații din viața ei? Ăsta să fi fost motivul?

Un lucru era cert: mama lui Dan, Paula, nu ar fi acceptat-o niciodată pe Laura ca pe o soție potrivită pentru fiul ei.

Dar nimic din toate astea nu mai conta acum. Ea ce trebuia să facă? Cum gestiona cineva o asemenea situație? Era ca o scenă dintr-un film de serie B.

Nu putea să se prefacă că nu văzuse nimic. Nu-l mai voia pe Dan... nu acum, nu după asta. Să-l primească înapoi ar fi fost dezgustător.

De cât timp se întâmpla asta?

Locuiau împreună de cinci luni. Dan se mutase cu ea și cu Laura pentru a economisi bani înainte de nuntă. O futuse pe Laura în tot acest timp?

— Laura, ești atât de al naibii de strâmtă, a gemut Dan, arcuindu-și spatele.

— E pizda mea mai bună decât a lui Blair? a întrebat Laura, călărindu-l mai tare.

Inima lui Blair s-a oprit. Știa cumva că Blair stătea acolo? Întrebase asta intenționat?

Blair și-a mușcat mâna ca să nu scoată niciun sunet. Îi dăruise lui Dan virginitatea ei. El știuse ce însemna asta pentru ea. Și totuși, el fusese în stare de asta.

Nici măcar nu plănuise să fie acasă astăzi. Vrusese să-i facă o surpriză.

Ea fusese cea surprinsă.

I se făcuse greață. O sudoare rece i-a acoperit pielea.

Cealaltă mână a urcat, agățându-se de tocul ușii pentru a-și menține echilibrul. Ceva solid i s-a presat de palmă. Bâta.

Pentru o fracțiune de secundă, s-a gândit să o folosească. Să zdrobească patul, noptiera, pe amândoi.

Dar ea nu era un astfel de om. A rezemat bâta de tocul ușii, pentru orice eventualitate, în caz că s-ar fi răzgândit și ar fi folosit-o pe ei.

Așa că, în schimb, și-a îndreptat spatele. A lăsat furia să o oțelească, astfel încât, atunci când a vorbit în cele din urmă, vocea i-a fost calmă. Rece ca gheața, lipsită de orice emoție.

— Până terminați voi doi, să pregătesc eu cina?