Zelena.

„Cine ești tu?” a întrebat Doyle aproape în șoaptă, de parcă nu ar fi fost sigur de întrebare.

„Poftim?” am rămas mască. Fuseseră atât de sigur că eu eram Whiskey, de-a dreptul arogant în privința certitudinii lui. Ce se schimbase?

„Nu ești aceeași lupoaică pe care am...” a început el, vorbind rar și încet, dar a fost rapid redus la tăcere de un mârâit bubuitor de-al lui Gunner.

„Termină c