Zelena.

Aceasta trebuie să fie o altă viziune Drakos. Doar că se simte diferit cumva.

„Aurora”, am șoptit încet. Nici măcar nu știu dacă mă poate auzi, dar a meritat să încerc. S-a rostogolit pe burtă și s-a ghemuit ca o minge. Spatele îi era plin de răni proaspete, urme de bici. Același fel de semne trăiseră cândva și pe spatele meu. Am îngenuncheat lângă patul ei ponosit și am întins mâna spre e