Zelena.

Amorțită. Asta eram acum. Amorțită. Amorțită la durere, amorțită la frică, amorțită la goliciune. Nu mai aveam nimic. Nicio emoție, niciun sentiment, doar un neant profund și întunecat. Fericirea pe care amintirile mele trebuiau să o evoce era inexistentă. Tristețea pe care credeam că mi-o va provoca plecarea lui, nu era de găsit nicăieri. Nu aveam nimic. Corpul meu lipsit de viață zăcea n