Lunaya.

O priveam fix pe femeia murdară, care arăta de parcă ar fi trecut prin propria ei versiune a iadului. Băiețelul din brațele ei se afunda cât putea de mult în îmbrățișarea sa. Îmi închipuiam că amândoi duhneau a frică, asta dacă aș fi putut să-i simt dincolo de mirosul grotesc de mizerie umană.

"Cine ești?" am sâsâit încet. Femeia l-a ascuns pe băiat din raza mea vizuală, și-a tras buzele p