Zelena.

— Îmi pare rău, a spus el încet.

— Pentru ce? am întrebat puțin confuză.

— Pentru multe, dar mai ales pentru că nu te-am ajutat așa mai devreme.

Mi-am înăbușit un chicotit; un instinct îmi spunea că nu era momentul să râd de scuzele lui complet inutile.

— Cum ai spus și tu, eram inconștientă, nu aveai ce să faci.

— Aș fi putut să te scot de acolo mult mai repede. Aș fi putut să te duc