Lunaya.

-

Sunetul unui copil plângând sfâșietor a umplut aerul din jurul meu, pătrunzând în cele mai adânci colțuri ale urechilor mele. Nu mă puteam mișca; era de parcă trupul meu ar fi fost cimentat de pământ. Totul durea. Durerea intensă îmi ardea prin vene, paralizându-mă. Zăceam neputincioasă pe jos, murind încet. Privirea îmi era ațintită, fără să clipesc, asupra picioarelor care se retrăgeau