*Nina*

Așezată sub un copac la marginea pădurii, îl țineam pe Garret de mână, bucuroasă să am, în sfârșit, ocazia de a vorbi cu el între patru ochi. Soarele începea să se ițească peste vârfurile copacilor, așa că trecuseră deja câteva ore de când sosise în tabăra noastră improvizată. Tot ce îmi dorisem fusese să alerg spre el și să-l iau în brațe, să-l întreb cum avea să funcționeze situația asta,