*Sienna*

— Johnna? Johnna? Tu ești? M-am oprit brusc din drum, nemaialergând alături de ceilalți în timp ce periam pădurile de lângă un mic sat peste care dădusem sus, în munți.

Kaden s-a oprit și el din alergat, iar acum îi aud vocea în capul meu, în loc de șoaptele stinse pe care le auzisem cu o clipă în urmă și care sunaseră ca fiica mea strigându-mă. — Ce este? m-a întrebat Kaden.

— Am crezut.