Sienna

Stătea în capul scărilor, ușa deschisă, așteptând doar să coboare. Nu era vorba de curaj. Avea suficientă putere ca să coboare treptele. Nu, era mai degrabă ca și cum ar fi așteptat să i se acorde permisiunea de a intra. Subsolul îi strigase numele, dar încă nu îi spusese că accesul i-a fost permis. Așadar, acolo stătea, în cămașa ei de noapte, cu picioarele goale, așteptând.

Sienna nu era