Kaden

Soarele apunea în timp ce Kaden mergea spre biroul său, cu mintea în altă parte. Indiferent câți oameni îl salutau, el doar dădea din cap și răspundea automat, fără măcar să observe cu cine vorbea sau pe lângă cine trecea. Gândurile îi zburau mereu înapoi la ce se întâmplase cu Sienna.

Aproape o sărutase din nou. "La naiba", s-a gândit el. "De ce a trebuit bunica să intre fix când o făcuse?"