JARIS

Nu cred că o mai văzusem pe Marta pălind atât de repede. Am privit cum ultima fărâmă de speranță s-a risipit încet din ochii ei, înlocuită de un fel ciudat de teamă.

Dacă exista un singur lucru pe care Marta Monroe se temea cel mai mult să-l piardă, acela era propria ei persoană.

Lyric și-a ațintit ochii asupra mea, cerându-mi permisiunea. I-am acordat-o.

„Bine”, a încuviințat ea, apoi