Cred că au trecut cel puțin două ore. Afară este întuneric, așa că nu-mi dau seama cât timp a trecut, dar nu mai pot sta întinsă aici. Mă strecor de sub pături și pășesc ușor prin cameră. Sunt aproape de ușă când un braț mi se înfășoară în jurul taliei și mă țintuiește cu spatele de un piept tare.

— Unde te furișezi? Respirația lui caldă îmi gâdilă urechea și mă înfior.

— Nu mă furișez, doar că n-