„Ar trebui măcar să asculți ce are Alpha-ul de spus, nu crezi?” Îl ignor din nou, dar nu-mi scapă subînțelesul din vocea lui. Mă avertizează, mă roagă sau mă amenință?

„Nu așa trebuie să-i vorbești unei Luna, Dirk.” Sunetul consoanei „k” din numele lui pocnește ca niște crenguțe rupte în gura mea. „Dacă Alpha-ul tău ar fi un adevărat Alpha, ar ști asta, totuși.” Continui să mă uit în jur, dându-i