„Pot să intru, Mielușeao?”

„Desigur.” Vocea îmi sună slab, dar nu sună tristă sau deznădăjduită, ci doar obosită.

„Îmi pare atât de rău, iubito. Habar nu aveam că erai tu, altfel aș fi spus ceva mai devreme. Știu că tata a zis că ne-a ascuns asta ca să nu-ți înrăutățească părerea despre mine, dar simt că e ceva ce ar fi trebuit să știm. Și apoi, cu tot restul prin care te-am făcut să treci, cum o