94 - Ryker

Răsăritul soarelui de la începutul verii îmi întrerupe somnul, dar furnicăturile de la contactul cu Kennedy mă împiedică să mă mișc. Sunt în rai, fix aici, exact așa. O trag mai aproape de mine și îi aud chicoteala stinsă.

„De ce râzi, Mielușea?”

„Trebuie să mergem la antrenament, obsedatule.”

„Pot să mai aștepte câteva minute.” Mă rostogolesc deasupra ei și mă ascund în scobitura gâtul