Amy încă răcnește și mă zgârie pe brațe. Nici măcar n-aș putea să vă spun ce zice, și nu-mi pasă câtuși de puțin. Imediat ce ajung la capătul verandei, o ridic cu o forță alimentată de o doză de adrenalină și o arunc, văitându-se, în iarbă. Sar jos, o imobilizez cu picioarele și o apuc de creștetul capului cu o mână, dându-l pe spate, ca să poată vedea nebunia în plină acțiune.

„Ești interzisă în