„Serios?” Le apuc mâinile, a lui și a Raynei; ea nu stă niciodată la mai mult de un pas distanță de el. Niciunul nu se opune mișcării. Privesc liniile rozalii, estompate, care sunt aproape complet vindecate. Îmi trec degetele mari peste ele și șoptesc. „Al dr*cului de greu, nu-i așa? Măcar acum nu mă mai puteți minți, ca să-mi spuneți cât de mult mă vreți de fapt. E singurul lucru pe care l-am cer