După o alergare care părea că durase o săptămână, m-am uitat înapoi să văd cât de departe ne îndepărtasem de palat, dar inima mi s-a scufundat când am zărit turnul ițindu-se din spatele copacilor. Cum naiba ar fi trebuit să dispar în locul ăsta?

Dar nu am încetinit, iar eu mi-am forțat pașii, unul câte unul. Alternativa la fugă era mult mai terifiantă.

— Pe-aici. A ocolit câțiva copaci și am ieșit