Stăteam cu toții unii lângă alții, focul scânteia cu flăcări mari, iar vântul se întețise în spatele nostru, suflând în încăpere prin ușile de sticlă care rămăseseră deschise.

Mă deranja să văd ușile deschise în felul acela, era ca și cum ne-ar fi provocat – lăsând ușile deschise ca și cum ar fi spus "Sunteți libere să plecați", dar nimeni nu s-a mișcat. Eram oare cu toatele atât de docile încât