Din punctul de vedere al lui Coban

Tot ceea ce se învârtise zile la rând... părea, în sfârșit, să se fi așezat la loc.

Petrecusem toată ziua unul lângă celălalt.

Fără certuri.

Fără distanță.

Fără prostii.

Doar... noi.

Unde-i era locul…

Chiar în fața mea.

Mersesem să mâncăm, odată ce se calmase, și apoi am pus o mașină de spălat, pentru că nu mai contenea să-mi amintească cât de mare ajunsese grăma