**Perspectiva lui Coban**

În secunda în care ușa s-a închis în urma gardienilor, pereții s-au simțit mai strâmți.

Prea liniște. Prea inutil, futu-i.

Genunchiul îmi sălta o dată, de două ori, un tic constant de nerăbdare în timp ce scanam plăcile tavanului de parcă răspunsul la problema mea urma să fie scris chiar deasupra mea.

Cum naiba trebuia să contactez costumele acum?

Nicio asistentă.

Nimeni