**Perspectiva lui Coban**

Celula era goală când m-am întors.

Tăcută.

Prea al dracului de tăcută.

În timp ce simțeam cum îmi izbucnește furia…

Ochii mi s-au oprit asupra micului carnețel aflat încă pe birou, descoperind că acum era închis, nu așa cum îl lăsasem.

Îl citise, fir-ar să fie.

Văzuse nenorocitul de bilet pe care i-l lăsasem.

„Nu părăsi celula… cât de greu era de înțeles? Cred că îi pla