**Perspectiva lui Margot**

Orele treceau încet.

Lungi. Agonizante. Sufocante.

Nu mai aveam nicio idee ce oră era. Nu existau ceasuri în celulă, nicio lumină a soarelui care să se strecoare prin ferestre pentru a măsura ziua. Doar aceeași strălucire slabă, artificială, de la panoul de pe tavan, care bâzâia slab când tăcerea se lungea prea mult.

Și Doamne, se lungea.

Nu mai auzisem niciun sunet de p