Knox e o furtună înăuntrul craniului meu. Insistența lui de a mă duce după ea îmi face capul să bubuie. Vocea lui e un mârâit disperat, care zgârie fiecare bucată din inima mea deja sfâșiată.

Îi înțeleg disperarea. Și eu sunt disperat, dar aș vrea să tacă naibii și să mă lase să gândesc fără să-mi sufle în ceafă.

Mă îndepărtez de masă atât de repede încât scaunul aproape se răstoarnă și, înainte c