Ar trebui să muncesc și totuși nu mă pot opri să mă gândesc la Sadie.

Gustul buzelor ei. Felul în care lacrimile i s-au prelins fierbinți pe degetele mele. Furtuna de emoții pe care a încercat atât de mult să o ascundă, doar pentru ca eu să zăresc adevărul brut de dedesubt.

La naiba! De ce mi-a luat atât de mult să realizez cât de frumoasă este? Cum de nu am văzut-o niciodată așa cum e? Bună, cura